”În tot ceea ce sunt, în faptă sau în cuvânt, trăiesc, aşa cum pot, moştenirea străbunilor. Cei care au construit România de astăzi cu cultura și istoria ei sunt aproape uitați în negura vremurilor”- erau cuvintele pe care le spunea Vasile Prăjescu la ultimul simpozion pe care l-a pregătit pînă la ultimul detaliu.
Așa au început camarazii săi aviatori tristul anunț al trecerii în neființă a comandorului în rezervă Vasile Prăjescu, fost inginer al Bazei Aeriene de la Boboc și lector la catedra de aviație a Școlii Militare de Aviație Aurel Vlaicu-Boboc
Vasile Prăjescu, a fost ofițer de aviație, dar trecerea în rezervă, la începutul anilor 2000, i-a dat ocazia să fie un membru activ al comunității buzoiene, care l-a adoptat și căreia i s-a dedicat devenind un cunoscut organiztor de evenimente culturale și sociale.
Anunțul dispariției lui Vasile Prăjescu a fost făcut astăzi de membrii ARPIA , asociația aviatorilor buzoieni.
”Astăzi, 25.04.2023, colegul și prietenul nostru al celor din ARPIA Buzău și a tuturor aviatorilor care l-au cunoscut, cpt.cdor.ing. (r) VASILE PRĂJESCU a decolat către o lume mai buna!
Nascut la 21.03.1959, a urcat treaptă cu treaptă în domeniul tehnico-ingineresc, absolvind Liceul Industrial din localitatea Roman, promoția1978, apoi Academia Tehnică Militară, facultatea Instalații Electrice și Speciale de Aviaţie, secția de subingineri, promoția1987, definitivîndu-și studiile în Universitatea Politehnică Bucureşti – facultatea de inginerie aerospaţială, promoția1996.
A activat în Școala Aripilor Românești de la Boboc ca inginer în cadrul escadrilei de aviaţie, în perioada 1987-1996 apoi a fost lector la catedra de aviație a Școlii Militare de Aviație Aurel Vlaicu-Boboc și începînd cu 1999 până la pensionarea din decembrie 2001, a fost șeful compartimentului Agregate Speciale.
După pensionare, a fost un membru activ al ARPIA Buzău și deasemenea un bun organizator al unor simpozioane pe teme istorice- dacologice, medicale și redactor șef al revistei Origini.
Am pierdut un OM…… VASILE fiind cel care ne ridica moralul tuturor din orice echipă făcea parte, fie ea ARPIA, publicațiile Origini și Aripi Buzoiene sau ca organizator de simpozioane. A fost un om cu suflet mare, care iubea adevărul istoric și propunea să privim totul cu înțelegere și implicare.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Vom reveni cu detalii privind locul de depunere și înhumare pentru a putea să îi aducem un ultim omagiu pe care-l merită cu prisosință!
