În data de 8 septembrie 2025 se împlinesc 100 de ani de la nașterea sculptorului Gheorghe Coman, fondatorul și conducătorul primei tabere de sculptură din țară, azi cunoscută sub numele de „Muzeul în aer liber, Tabăra Măgura”. Tot în acest an se împlinesc 55 de ani de la debutul actului artistic de creație ce avea să se constituie în Tabăra Măgura.
Amplasată în poienile din apropierea Mănăstirii Ciolanu, pe teritoriul comunei Tisău, la cca. 33 de kilometri distanță de municipiul Buzău este rezultatul unui proiect artistic și cultural fără precedent în România. Proiectul, desfășurat pe durata a 16 ani, între 1970 și 1985, a marcat cele 16 secole împlinite de la atestarea documentară a Buzăului. Pe parcursul derulării acestuia, în fiecare an s-au adunat pe coastele Măgurii câte 16 artiști care au transformat piatra locală în opere de artă, cu ajutorul meșterilor pietrari din zonă. Cele 256 de grupuri statuare și statui sunt creația a 153 de sculptori români.
Acesta este contextul în care Muzeul Județean Buzău, la inițiativa artistului ceramist Mihai Hlihor, inaugurează ”Salonul de sculptură mică Gheorghe Coman”. Această acțiune culturală, cu frecvență bienală, nouă în peisajul muzeal buzoian, vine ca o încununare a eforturilor instituției de a valorifica patrimoniul reprezentat de cea mai mare expoziție de artă contemporană în aer liber din România și una dintre cele mai importante din sud-estul Europei. Expoziția generată de acest salon va fi vernisată într-o zi de luni, 8 septembrie 2025, la sediul Centrului Muzeal ”I.C. Brătianu” Buzău.
Gheorghe Coman (1925 – 2005) s-a născut în data de 8 septembrie 1925 la Ploiești, a făcut studiile în domeniul artistic în perioada 1945-1950 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București și a debutat expozițional în anul 1949. Ulterior a participat la numeroase expoziții bienale, anuale, regionale, județene ori în afara granițelor țării (Praga – 1962; expoziția internațională de ceramică, Varșovia – 1970, Salonul anual, Aberdeen, Scoția – 1992).
Gheorghe Coman a fost o personalitate organizată, strictă, cu calități de coordonare deosebite, dovedite prin funcția de președinte pe care a obținut-o în cadrul filialelor UAP din Ploiești (1951) și Buzău (1968) și desigur, prin conceperea, realizarea și conducerea celui mai amplu și durabil proiect monumental de sculptură din România: Tabăra de Sculptură de la Măgura, jud. Buzău. De-a lungul carierei sale este premiat în mai multe instanțe în cadrul Uniunii Artiștilor Plastici din România: Premiul pentru sculptură al UAP (1965), Premiul UAP acordat colectivului „Măgura” (1970), Premiul Uniunii Tineretului Comunist pentru colectivul „Măgura” (1971), Premiul UAP pentru artă monumentală (1976) pentru monumentul „Fântâna lui Mihai Viteazul” și Premiul pentru Sculptură al Bienalei „Ion Andreescu” din Buzău (1998, 2002). Obține Medalia Muncii în anul 1964, Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a în anul 1968 și Ordinul Steaua Republicii, clasa a IV-a în anul 1971, iar în anul 2000 este numit Cetățean de onoare al municipiului Buzău, pentru ca în 2004 să avanseze în gradul de comandor categoria C (artele plastice) a Ordinului Meritul Cultural.
Importanța sa pe plan local este afirmată și prin lucrările de for public pe care le-a ridicat în orașul Buzău dar și în județ. De menționat sunt: statuia poetului Vasile Cârlova (1972), monumentul „Fântâna lui Mihai Viteazu” (1975) și Obeliscul „Buzău 1600” (1976). Alte lucrări publice importante se află la Ploiești precum: „Munca” un relief din bronz etalat la Uzinele „1 Mai” în anul 1965, sau „Grup sculptural” sculptură din metal din anul 1967 de la Complexul Comercial din Ploiești Nord, iar la Brazi există lucrarea „Sculptură decorativă”, din metal inaugurată în 1968 la Combinatul Petrochimic. Firea sa organizată se oglindește și în maniera plastică în care și-a creat opera deoarece acesta fiind atras de formele simetrice, sintetizate până la abstract și cu ordine compozițională clară. Agreează temele istorice care în perioada sa au fost la modă în sculptură, în special, dar care au dominat și restul artelor. Suportul de bază al creației sale este piatra dar nu a ezitat și utilizarea altor materiale precum bronzul, teracota, ghipsul sau lemnul.
În patrimoniul Muzeului Județean Buzău, prin achiziții repetate, realizate în trecut, în special în anii ’70, există 16 sculpturi și 11 lucrări de grafică semnate de acesta.
